Interviuri politicoase

Doamna Irina Margareta Nistor şi politeţea la cinema

Am avut onoarea să aflu adevăratele maniere pentru cinema chiar de la Doamna Filmului, cum îmi place s-o numesc – doamna Irina Margareta Nistor. Mie îmi provoacă amintiri dragi, legate de copilărie, este vocea care mă ghida printre personajele filmelor pe care le vizionam. Din punctul meu de vedere, onoarea este dublă deoarece reprezintă un model demn de urmat şi după cum bine ştim nu sunt prea multe astfel de modele, aşa că vă las să vă delectaţi cu ceea ce înseamnă bunele maniere la cinema!

“Excelentă întrebare : bunele maniere la cinema?

Până la apariţia celularului, de care o să mă ocup separat, ar fi fost înainte de toate să nu mănânci seminţe de floarea soarelui, supranumite şi bomboane agricole,  pe care să le scuipi eventual de la balcon în capul celor de la parter.

Şi nici bomboane în celofan, care fâşie de ţi se strepezesc dinţii. Nu că floricelele, alias popcornul ar fi cu ceva mai breze. Ca decibeli. Doar că între timp sonorul e atât de tare încât le acoperă. Ba chiar şi fâşâitul băuturilor gazoase, care pot inunda  tot rândul.

În plus, ştim că la cinema, pe întuneric, e dintotdeauna locul ideal pentru îndrăgostiţi. Dar dacă aveţi de gând să vă pupaţi toată proiecţia, măcar lăsaţi spaţii, pe laterale, celor din spate, ca să poată vedea ecranul.

Ideal ar mai fi să nu bateţi cu piciorul în fotoliul din faţă, să nu comentaţi cu glas tare, să nu râdeţi isteric eventual când nu e cazul, să nu vă strigaţi prietenii dintr-un cap în celălalt al sălii, să nu vă luaţi la bătaie dacă cineva, din greşeală, s-a aşezat în partea dreaptă şi avea bilete în partea stângă, la mall-uri, să nu veniţi după ce a început filmul şi să ridicaţi un rând întreg, ca să ajungeţi la locurile vizate, să nu plecaţi înainte să se curgă şi ultimul generic de pe ecran (din respect pentru echipă, dar şi din curiozitate, pentru că mereu poţi să afli ceva nou şi să mai fie o scenă surpriză) şi dacă tot n-ai răbdare să stai până la sfârşit, măcar să ieşi repede şi să nu obturezi ecranul sau să faci umbre chinezeşti, să pui eventual nişte coarne celui din faţă, pentru că e deprimant de infantil ca gest, şi enervant.

În privinţa mobilului, cea mai nimerită a fost reclama pe care a făcut-o acum câţiva ani pentru Festivalul european Cristian Mungiu:  Cu un tip care vorbeşte în timpul proiecţiei cu glas tare, nepăsându-i că-i deranjează pe ceilalţi şi nici măcar nu ştie la ce film a intrat. Ideal ar fi ca telefoanele să fie închise (există săli unde semnalul nu bate), şi dacă-l uiţi deschis, să nu-l laşi să sune la nesfârşit de jenă să nu afle lumea că tu ar trebui să fii cel înjurat. Un scuze nu strică, pentru apropiaţi , şi dacă e neapărat o urgenţă, cu condiţia să stai la cap de rând, poţi ieşi temporar, din sală. Şi mai ales să nu-ţi verifici mail-urile, ca să vadă lumea că ai I-Phone extra-luminos. Te ridici ca să faci loc şi altora să intre pe rând, dacă e înainte de spectacol,nu pufneşti exasperat şi dacă spune cineva Pardon , cu un zâmbet replici: Nu face nimic, sau dacă e: Mersi răspunsul e: Cu plăcere.   

Evident dacă ai cumpărat ceva de la bar duci resturile la coş, chiar dacă există nişte tineri care strâng. Nu pleci cu ochelarii 3D acasă, că oricum n-ai ce face cu ei. Nu te iscăleşti pe scaunul din lemn şi nici nu tai cu lama sau briceagul pe cel din pluş. Nu lipeşti guma de mestecat pe fotoliu, şi mai ales încerci să te bucuri din plin de peliculă, în ideea sănătoasă, că ce ţie nu-ţi place altuia nu-i face. În Japonia toate sfaturile/ interdicţiile sunt desenate precum semnele de circulaţie!

Irina-Margareta Nistor “

Delia Brad și politețea

E luni și n-am uitat de tine, ca Lady. Așadar, am pregătit ceva special. Am avut plăcerea să cunosc o doamnă care are grijă de îmbrăcămintea unei Lady ( creează și înnobilează trupul prin texturi, tăieturi și combinații de culori). Delia Brad, Brand Manager DEILANI. Deși interviul a fost în mediul virtual, în scurta întâlnire față în față, am avut ocazia să descopăr niște ochi calzi ce știu să privească în ochi, o strângere de mână fermă și un om deschis și binevoitor. Vă las bucuria descoperirii prin propriile-i vorbe.

“Dacă ar trebui să acord o medalie pentru politeţe, nu mi-aş acorda-o mie. Sunt impulsivă, mi se întâmplă să greşesc pe alocuri, însă învăţ de fiecare dată şi mă străduiesc mai mult când apare următoarea „provocare”. Sunt într-un continuu proces de învăţare.

 

Ce înseamnă pentru tine politeţea?

În esenţă politeţea înseamnă să-ţi pese de cei din jur. Să asculţi fără a întrerupe, să eviţi adresarea de întrebări prea personale, să-ţi ceri scuze atunci când greşeşti, să fii discret, să-ţi respecţi angajamentele, să fii punctual. Să nu-i împovărezi pe alţii cu grijile tale şi în general să nu faci din propria persoană subiectul unic al unei conversaţii. Să ştii când e momentul să întorci privirea şi să ignori un incident. Să fii îmbrăcat corespunzător contextului în care te afli. Să păstrezi liniştea într-o sală de spectacol sau cinematograf. Să emiţi păreri, nu sentinţe. Lista e lungă şi dincolo de lista asta sunt ingredientele acelea mai subtile, mai greu de definit, care ţin de o anume tonalitate a vocii, un anume fel de a privi oamenii în ochi, o anume naturaleţe şi graţie în gesturi şi exprimare.

 

Când şi cum ai descoperit-o?

 

Cred că am devenit conştientă de ea în primii ani de şcoală, în sala de spectacole a Liceului de Artă din Baia Mare, a cărui elevă eram. Acolo totul se desfăşoară după un ritual din care nu lipsesc niciodată ţinuta vestimentară formală, reverenţa interpretului care salută sau mulţumeşte publicului, aplauzele venite nu oricând şi oricum, ci numai în anumite pauze care permit asta; liniştea plină de respect în care se desfăşoară actul artistic.

 

O situaţie din viaţă, din care ai ieşit cu bine doar pentru că te-ai folosit de bune maniere

 

Consider că, exceptând cazul în care ţi s-a cerut în mod explicit o părere, e nepoliticos să critici. Şi totuşi sunt momente în care abdic de la acest principiu. Mi-e greu, de pildă, să nu reacţionez când văd pe cineva aruncând un ambalaj pe jos. Cândva făceam asta cu indignare. Am învăţat în timp că obţin mai mult adresând o rugăminte formulată pe un ton prietenos. Politeţea te provoacă la a fi politicos. E aproape o formă de magie, pe care ar trebui s-o exersăm mai mult, fiecare dintre noi. Celor care simt că au nevoie de un îndrumar le recomand cartea Mihaelei Nicola, „Cu mănuşi”, din care îmi permit să împrumut următoarea concluzie: „Un om politicos îşi dresează privirea, gesturile şi, în egală măsură, cuvintele. Şi contribuie cu paşi mici la o lume mai frumoasă”. ”

Mai multe informații despre creații DEILANI găsești aici .

Despre bune maniere cu Alexandra Crăciun

 

Azi am bucuria şi onoarea să îţi ofer câteva gânduri despre politeţe din partea unei Lady. Alexandra Crăciun e omul care te întâmpină cu bucurie şi care transmite prin privire mai mult decât pot transmite cuvintele. Discreţia o defineşte atât la vorbă dar şi la faptă. Ştie când să vorbească sau când să transmită prin linişte. Printre lucrurile pe care le face, comunicarea frumoasă şi evenimentele preţioase sunt  definitorii, ea fiind PR freelance şi event organizer, dar te las s-o descoperi singur.

 

Ce înseamnă bunele maniere și politețea?

 

N-aș putea să spun exact însă cu siguranță e ceva mai mult decât „Cartea bunelor maniere” și „Cei 7 ani de acasă”. E o combinație de eleganță, simplitate, politețe, maniere și un interior echilibrat. E combinația aceea de parfum discret, cu mâini fine și un ton perfect echilibrat cu situația.Mi-e greu să exprim. Cred că mai bine aș putea să dau exemple (cu toate că sunt foarte rare în ultima perioadă). Leg foarte mult bunele maniere de o îmbinare plăcută a elementelor, printr-o sobrietate plină de gust, care ține de o atitudine interioară construită riguros în combinație cu un corp sănătos și plin de vitalitate, construit la fel de temeinic.

 

Când ai descoperit-o prima dată?

 

În cercul prietenilor părinților mei exista un domn care pe atunci avea undeva în jurul a 40 și ceva de ani. Un pic cărunt, cu o statură asemănătoare cu cea a lui Richard Gere și o atitudine incredibil de masculină și de sexy. Folosea (și probabil încă mai folosește) un anume parfum, cu o ținută extrem de îngrijită și atentă la detalii, cămăși perfect călcate și fără să-i lipsească acea personalitate în vestimentație pe care rar o mai văd la bărbații din ziua de azi. Mă plimbam într-o zi și l-am surprins deschizând portiera unei doamne, oferindu-i mâna pentru a ieși din mașină. Un gest simplu însă de o eleganță imposibil de descris în cuvinte. A fost un moment de o fracțiune de secundă în care s-au privit, s-au strâns în brațe și au plecat mai departe. Tensiunea aceea din priviri și gesturile acelea m-au făcut să-mi formulez câteva promisiuni destul de importante pentru mine ca individ.

 

O situație din care ai ieșit bine doar pentru că ai fost politicoasă

 

Îmi vin în minte nenumărate exemple însă cele mai prețioase și mai savuroase pentru mine sunt acelea în care dau peste oameni nervoși, gata să ridice tonul și să încerce să-mi strice liniștea cu tot felul de probleme. Îmi amintesc cum o vecină venise la mine pentru că apa ce se scurgea de la o țeavă îi murdărise tavanul. Nu era vina mea însă cu siguranță doamna respectivă insista să mi-o transfere cu un ton arțăgos și amenințări de tot felul. Cu politețe și cu bune maniere am făcut-o să zâmbească și să plece de la ușa mea cu problema nerezolvată însă liniștită și cu încrederea că voi face tot ce-mi stă în putere.

Ce înseamnă să fii o lady?

 

Să știi când să taci și când să vorbești, să înțelegi că politețea e mai mult decât simplul act de a respecta codul bunelor maniere, să fii echilibrată și discretă. Să știi când să porți costumul de gospodină la fel de bine precum îl porți pe cel de doamnă. Să lucrezi la interiorul tău dar să nu uiți niciodată de exterior. Să te ajuți pe tine în măsura în care îi ajuți pe ceilalți. Să nu uiți să fii bună, să nu uiți să visezi, să nu renunți niciodată la standarde și să nu-ți fie frică să impui standarde celor din jurul tău. Să dai mai departe, să zâmbești atunci când ți-e cel mai greu.

 

Există bune maniere pentru lectură?

 

Probabil că unele dintre ele spun să ai respect față de carte, să nu o deteriorezi, să nu citești cărțile prietenilor atunci când ei te roagă să le primești coletul fiind plecați în concediu, să te străduiești să termini cărțile pe care le-ai început, să te documentezi cu privire la autor… și multe altele. Eu nu le respect deloc. Sunt genul de cititor căruia îi plac cărțile „muncite”: cu semne pe ele, cu sublinieri, cu urme de cafea, cu pete de ceai, cu cotorul aproape rupt, cu bilețele care să-mi amintească lucrurile importante din ea. În consecință… nu cred că sunt în măsură să vă spun despre bune maniere pentru lectură, mai ales când în autobuz citesc cu toată nesimțirea din cartea persoanei de lângă mine 🙂

Îndreptarul politicos al Deliei

Dacă te-ai întrebat vreodată cine se ascunde în spatele unor emisiuni pline de conţinut, culoare şi savoare din grila radioului altfel – Radio Guerrilla, azi ManierArt are onoarea să ţi-o  prezinte peDelia Panait ( Delia Panait – producătoare/realizatoare Radio Guerrilla şi vicepreşedinta Asoc. FRONT (www.feminism-romania.ro), o apariţie discretă, finuţă ce ascunde o fiinţă puternică. Delia a avut amabilitatea să îţi dezvăluie îndreptarul ei personal de politeţe. Aşadar, ai onoarea să-l răsfoieşti.

 

“Scurtul (meu) ghid de politeţe socio-cotidiană, modernă,  mandatoare şi obligatorie:

(Prim)EŞTI ceea ce oferi!

  1. Salut!   – Salută când intri, când scrii, când ieşi, când suni, când închizi, când vezi pentru prima dată pe zi sau pentru totdeauna o persoană, când eşti singur cu acea persoană într-o încăpere. Termină cu prostiile de genul “bărbaţii se salută într-un fel” , iar femeile în alt fel. Salutul e salut, respectul e respect. Dacă dai mâna cu barbaţii din grup, dă mâna şi cu femeile – e semn de egalitate. Pentru baieţi/bărbaţi: Nu-mi săruta mana (e neigienic) – mă poziţionezi “secundar”/ “gingaş” / “protectiv” şi crede-mă nu mai e cazul de pe vremea de când femeile purtau manuşi,  pentru că circumstanţele vremii o cereau şi o validau. Pentru ocazii speciale (date de conjunctura şi/sau vârstă)  există: Bună dimineaţa/ziua/seara! Dacă poţi şi să zâmbeşti în timp ce faci asta – FELICITARILE MELE!
  2. Sunt Delia Panait  – Prezintă-te!Nu presupune că toată lumea te ştie sau ar trebui/ar vrea să te ştie.
  3. La telefon: Nu da “reject”, fără să dai şi o explicaţie prin sms. (cu excepţia cazului în care este un cod pre-stabilit). Dacă cineva nu-ţi răspunde – scrie-i sms! – nu insista, sunt puţine şanse ca de la un minut la altul situaţia să se schimbe. Semnează sms-ul. Nu face poze cu aparatul foto al telefonului în locuri publice în care ai în cadru şi alte persoane. Ai grijă ce sunete îţi alegi – nu toată lumea are aceleaşi gusturi muzicale sau chef să afle despre ale tale. Despre modul “silent” mai e cazul sa spun?!
  4. Email: Confirmă primirea unui email. Chiar dacă nu ai un răspuns pentru moment, spui frumos că vei reveni. (Durează 5 secunde). Salută la intrarea în căsuţa mea poştală digitală şi la fel şi la ieşire.  Semnează-te – nu presupune că recunosc adrese de email de genul: xxx167@k.ro. Un “mulţumesc” strecurat printre rânduri cică nu face rău nimănui.
  5. Facebook: Dacă îţi place o postare/foto/movie şi vrei să-l dai mai departe – întâi dai Like, după care Share. Dacă nu-ţi place şi “vrei să-l faci de râs” (post-ul sau postaciul) comentezi ca atare – adică îţi asumi actul de voinţă. Când vrei să te împrieteneşti cu cineva – îi trimiţi un mesaj de întâmpinare (salut, semnătura…deja ştii povestea) la care anexezi şi un motiv pentru care ar trebui să vă uniti destinele facebookiene. Nu tagui persoane pe care nu le cunoşti sau al căror acord (prealabil sau de principiu) nu-l ai!Nu mai forţa pe nimeni să confirme că “lives in Bucharest” sau “you went to N…m College together” – dacă voia să facă publice aceste informaţii are oricând la dispoziţie Profile Settings. Citează sursa!!!!
  6. La volan: Nu mai claxona – imaginează-ţi că acel claxon este un buton care declanşeaza o bombă nucleară – vrei să faci asta? Da, doar atunci când vrei să atragi atenţia “lumii” asupra ta şi ai consumat toate celelalte opţiuni: frână, faruri, avarii etc. Scoate-ţi naibii alarma aia stupidă – tu nu ştii că lacătele şi alarmele sunt doar pentru oamenii cinstiţi?! Când parchezi într-un loc asupra căruia planează incertitudini şi nesiguranţă – lasă un bilet în parbriz, ca să poţi fi contactat. Pe bune dacă mă interesează ce radio/muzică asculţi – închide geamul când ai muzica tare – ne vom bucura mai mult amândoi. “Mulţumeşte” din faruri/din avarii când cineva te lasă să treci sau îţi facilitează o cale de acces. Acelaşi lucru este valabil şi pentru “te rog” şi pentru “cu plăcere” – poate chiar o mână ridicată, dacă aveţi contact vizual. Ca să scapi de frustrări, nervi şi nemulţumiri – imaginează-ţi că în fiecare maşina din faţă, spatele, dreapta sau stânga ta eşti tot tu la volan. S-ar putea să empatizezi cu ceilalţi…
  7. La cârciumi: Nu “tutui” personalul – nu ai niciun drept şi niciun merit ca să poţi face asta – s-ar putea să te servească Tarantino care îşi caută inspiraţia sau face studiu de personaj! Nu comanda mâncare/băutură pentru nimeni altcineva de la masă – cu excepţia cazului în care iei prânzul cu minori şi sunt copiii tăi. Fiecare comandă începe sau se încheie cu “vă rog”, fiecare livrare se punctează cu “mulţumesc” – astfel vei contoriza şi tu mai uşor cât de mult te-a “servit” ospătarul/iţa. Nu îi spune “Fii drăguţ/fii drăguţă” – cel mai adesea ei sunt! -, ci “fiţi amabil/ă”. Dacă e la depărtare, îi faci un semn discret cu mâna – ei sunt antrenaţi să “vâneze” privirile clienţilor – oricum, nu fluieri, nu urli, nu răcneşti!
  8. Dialoguri: Limba română – (măcar atât!).

Nu presupune că toată lumea “înghite” jargoane, argouri şi alte “acareturi” lingvistico-vulgare. Nu presupune că toată lumea înţelege glumele pe care le faci în gaşca ta. Nu face glume cu blonde, cu bătrâni, cu morţi, cu bolnavi în stadii terminale, cu minorităţi etc. E foarte simplu – din fiecare propoziţie pe care vrei s-o formulezi, extragi subiectul şi-l în locuiești cu “eu”. Dacă tot îţi place cum sună – lanseaz-o. Şi încă ceva – s-ar părea că persoanele care folosesc propoziţii afirmative (dacă se poate chiar pozitive) se integrează mult mai uşor, ba chiar sunt poziţionate superior la nivel socio-antropomorfic – LOGIC, nu?!

  1. Nu ştiu: Ador oamenii care au descoperit puterea lui “nu ştiu”. Este puternic pentru că presupune să admiţi că ai lacune, să te “recunoşti învins” pentru moment, să ai curajul de a face cele de mai sus (uneori în mod public) – IAR- puterea asta este traslatata ă celui care îl pronunţă. Omul care spune “nu ştiu” este omul cult, modest, conştient de limitările umane, aşezat în propria-i “barcă”, extrem de consecvent cu el însuşi, împăcat cu fricile sale, sigur pe cunoştintele sale, atent la nevoile celui care solicită un răspuns, respectuos faţă de cei care au răspunsul, însetat de cunoaştere, curios, non-infatuat, admirabil şi (poate mai ales) sincer. Ergo – cel ce spune “nu ştiu” e cel puternic!

Din respect pentru tine cititorule – admit că n-am ştiut ce să mai scriu la punctul 9 !

  1. – Grand finale pentru orice:  MULŢUMESC!

PS: Fug de oamenii politicoşi, dar mă înconjor de cei care cunosc politeţea.“

Călin Biriş şi politeţea

 

Azi, am plăcerea să îţi împărtăşesc nişte gânduri politicoase ale unui Crocodil; mai exactCrocodilu’ de Marketing de la Trilulilu. Deşi are deseori  o apariţie serioasă şi “profi”, intuiesc în el un om sensibil şi atent. Înainte să-i auzi gândurile politicoase îţi voi spune că a ţinut zeci de prezentări şi traininguri despre publicitate online şi social media în cadrul multor evenimente dedicate mediului de business şi ONG. Este de asemenea Preşedintele asociaţiei IAA Young Professionals Cluj şi Alumni AIESEC Cluj-Napoca.

Ce înseamnă politeţea pentru tine şi când ai descoperit-o?

Eu cred că politețea este atunci când arăți că îți pasă prin gesturi mici. Pragul de bază al politeții este atunci când respecți libertatea celuilalt. Am descoperit prima dată politețea când am fost mic și am învățat de la bunica principiul ”ce ție nu-ți place, altuia nu-i face”. Acesta îl respect în tot ce fac.

O situaţie din viaţa ta din care ai ieşit cu bine doar pentru că ai fost politicos

În școală, de fiecare dată când ieșeam la răspuns, ieșeam bine pentru că am știut să fiu respectuos și politicos cu profesorii și cu colegii. Am avut mereu o admirație pentru munca profesorilor și am încercat să îi ajut prin a fi politicos și prin a-mi arăta interesul pentru materiile predate. Cred că una din caracteristicile de bază ale unui antreprenor de succes, este aceea că știe să își construiască relații durabile, bazate pe prietenie, politețe și respect.

Care sunt atributele unui Gentleman şi dacă ai sau nu beneficii dacă eşti unul?

Un Gentelman ştie cum să se comporte în orice situație, întelege normele sociale, dress codul, body language-ul și cum să își potrivească cuvintele, asemenea unui diplomat. Un Gentelman va fi mereu respectat și apreciat, pe principiul primești ceea ce oferi.

Dacă ţi-a plăcut, îl poţi găsi şi pe blogul său www.calinbiris.ro

Pe curând!

Stil masculin vs. politeţe

 

Bun găsit!

Azi, îţi prezint cu mare drag nişte gânduri politicoase ale unui domn cu stil, mai exact,stil masculin.Laci şi-a dezvăluit  cu mare drag, pentru tine experienţa sa cu politeţea.

 

Ce înseamnă pentru tine politeţea?

 

Acum câțiva ani am fost în vacanță (2006-2007) în Germania și am rămas marcat de un aspect simplu, căruia probabil nu-i acordăm foarte multă atenție. Am intrat într-un magazin de haine de unde mi-am achiziționat o cămașă.În momentul în care am ajuns la casă, vânzătoarea s-a uitat în ochii mei, m-a salutat și mi-a zâmbit. După ce am plătit produsul, am primit același tratament.

Am rămas marcat, fiindcă în România nu primisem un asemenea tratament deși nu eram un străin în această țară. De atunci, am dat de tot felul de femei la alimentare care probabil erau scârbite de slujba pe care o aveau şi nu ofereau niciun pic de atenţie. Mai ales că se uită în altă parte când îmi oferă un produs de la casa şi trântesc restul pe tejghea.

Pentru mine, asta înseamnă politețea, să te uiți în ochi omului cu care vorbești și să-ţi dai jos ochelarii de soare de pe ochi pentru că dai impresia că ai ceva de ascuns.

 

O situaţie din care ai ieşit cu bine cu ajutorul bunelor maniere

 

Un fost şef de-al meu a spus: “Vorba dulce, mult aduce”. M-am bazat pe această vorbă în multe situaţii şi am avut doar de câştigat. Eram într-un supermarket căutând câteva cutii goale de carton. Observ un angajat al supermarketului şi-l rog frumos dacă mă poate ajuta cu ceea ce aveam nevoie. El a rămas surprins de felul în care l-am tratat şi mi-a răspuns: ”Pentru că aţi vorbit aşa de frumos cu mine, vă ajut. De câte cutii aveţi nevoie şi cât de mari trebuie să fie acestea.

Alex Vidia şi politeţea

Bonjour!

Azi te invit să-l cunoşti pe Alex, care e un om plin de haz şi de ironie, cel mai des autoironie.E foarte posibil să-l cunoşti “auditiv” de la Radio Guerrilla, unde debordează de o energie şi-o veselie molipsitoare.L-am rugat să-mi spună cum ar vrea să fie prezentat şi ca să-l vezi şi tu aşa cum e am păstrat cuvintele lui: “Alex Vidia, superstar milostiv, sau realizator programe RADIO GUERRILLA saaaau sau realizator programe RADIO GUERRILLA .”

 

De ce am ales să se numere printre paginile manierate?Nu mă mai întind la vorbă fiindcă vreau să vezi părerea sa, însă am patru motive: este un tip politicos, foarte sincer, prompt şi de cuvânt.Iată părerea lui despre politeţe:

 

“Pentru mine politeţea înseamnă să menajezi un om. Şi s-o faci cu ”etichetă”. De ce să menajezi pe cineva? Pentru că fiecare om pe care îl întâlneşti duce o bătălie şi mai grea decât a ta. O zice Platon, n-o spun eu. Iar într-un context ceva mai lipsit de căldură, politeţea e o armă. Cu ea ţii la distanţă ”seturile de valori cu care nu rezonezi”.

 

Am descoperit politeţea când am venit la oraş. Ăştia chiar aveau un cuvânt pentru ceea ce ţăranii care m-au crescut nu numeau în niciun fel. La ei intra în pachetu’ standard.

Ies în fiecare zi din situaţii prin a fi politicos. Să zicem doar că politeţea compensează… lipsa de curaj (sau experienţă, că nu emană atâta laşitate!) în luptele de stradă. Iar eu îmi petrec mult timp pe stradă.”